Inoata sau innoata? Cu diacritice, forma recomandată astăzi este înoată, cu un singur „n”. Scrii „Copilul înoată” și „Sportivii înoată”. Varianta „înnoată” poate fi întâlnită în texte mai vechi, dar nu este forma pe care să o alegi pentru un text actual îngrijit.
Ca să reții regula, pornește de la infinitivul a înota. Verbul are un singur „n”, iar acesta rămâne singur și când formezi prezentul „înoată”. Fără diacritice, „înoată” devine „inoata”, de unde și întrebarea frecventă din căutări.
Cum se scrie și cum se conjugă „înoată”?
„Înoată” este forma de prezent pentru persoana a treia, atât la singular, cât și la plural: „el înoată” și „ei înoată”. O folosești când spui că cineva se deplasează prin apă.
- „Ana înoată în bazin de două ori pe săptămână.”
- „Peștii înoată aproape de mal.”
- „Tatăl meu înoată mai repede decât mine.”
Alte forme utile sunt „eu înot”, „tu înoți”, „noi înotăm” și „voi înotați”. Toate păstrează un singur „n”. Același lucru se vede și în substantivele „înot” și „înotător”.
De ce „înnoată” pare plauzibil?
În română există cuvinte în care apar doi „n” la început, precum „înnoda” sau „înnora”. Acolo se întâlnesc prefixul „în-” și o bază care începe cu „n”. La a înota, scrierea normată nu urmează acest model: nu construim verbul ca „în-” plus „nota”.
Dicționarele istorice pot consemna și grafia „înnota” ca variantă veche. Aceasta explică de ce o vezi uneori în surse online; pentru recomandarea actuală, consultă intrarea „înota” din dexonline, care include forma „înoată” în paradigma verbului.
Nu confunda nici „înoată” cu „notează”: „Ea înoată în lac” descrie mișcarea în apă, în timp ce „Ea notează rezultatele” înseamnă că le consemnează. Asemănarea dintre litere nu schimbă ortografia fiecărui verb.
Regula rapidă: inoata sau innoata?
Într-un articol, mesaj sau exercițiu școlar actual, alege înoată: litera „î” la început și un singur „n”. Verifică prin „a înota” și „înot”. Dacă nu poți folosi diacritice, scrie „inoata”, tot cu un singur „n”.
