Forma corectă este a se abține, cu b, nu „a se apține”. Verbul înseamnă să te stăpânești, să te reții de la o acțiune sau să nu îți exprimi o opinie ori un vot. Dacă ai căutat „abține sau apține”, răspunsul este simplu: scrie „abține”, iar în propoziție folosește forma pronominală potrivită, precum „mă abțin” sau „abține-te”.
De ce se scrie „abține”, nu „apține”?
DOOM 3 înregistrează verbul reflexiv „a se abține” și îi indică formele de prezent, conjunctiv, imperativ și participiu. Varianta „apține” nu este forma normată. În pronunțare, grupul „bț” poate fi auzit sau reprodus greșit ca „pț”, dar în scris păstrăm litera b: abține, abținere, abținut.
Sensurile sunt apropiate de „a se înfrâna” sau „a nu lua parte”: „S-a abținut de la comentarii” și „Trei membri s-au abținut de la vot”. Verbul se construiește frecvent cu prepoziția „de la”, urmată de substantiv: abține-te de la dulciuri, s-a abținut de la răspuns.
Cum se conjugă verbul „a se abține”?
La indicativ prezent, pronumele reflexiv se schimbă odată cu persoana: eu mă abțin, tu te abții, el sau ea se abține, noi ne abținem, voi vă abțineți, ei sau ele se abțin. Observă forma „te abții”, cu doi i la final, și forma „ne abținem”, cu e.
La conjunctiv spunem „să mă abțin”, „să te abții” și „să se abțină”. Imperativul afirmativ pentru o singură persoană este „abține-te”: „Abține-te de la comentarii până afli toate detaliile.” La negativ spunem „nu te abține” sau, la plural, „nu vă abțineți”. Participiul este „abținut”, ca în „M-am abținut de la vot”.
Exemple corecte în contexte obișnuite
- Mă abțin de la desert în seara aceasta.
- Te rog, abține-te de la remarci personale.
- Consilierii s-au abținut de la vot.
- Nu m-am putut abține să nu râd.
Pe scurt
Scrierea corectă este „a se abține”, cu b. „Apține” nu este forma normată. Reține și formele care provoacă frecvent greșeli: „mă abțin”, „te abții”, „ne abținem” și imperativul „abține-te”. Pentru verificarea paradigmei complete, consultă intrarea „abține” din DOOM 3.
